Povestea Minimarțienilor


partea a II-a

Continuarea de la partea a I-a.

După ce Microb cel Rău şi-a făcut de cap şi a răpit bucuria jocului celor mici, în lumea prichindeilor s-a reaprins speranţa. Salvarea putea veni de pe o altă planetă, unde legendele spuneau că trăieşte un popor neasemuit de bun, cel al Minimarţienilor. Numai ei puteau scăpa lumea de Microb cel Rău.

Pe chipul copiilor din întreaga lume reapăruse un zâmbet firav, nevinovat. Nu pentru că ar fi redescoperit bucuria jocului, ci pentru că, undeva departe, există cineva care i-ar putea scăpa de Microb cel Rău. Fiecare copil îşi punea zi de zi speranţele în puterea magică a Minimarţienilor. Gândul că ar putea scăpa de vraja hainului Microb le dădea energie şi putere să lupte pentru dreptul de a fi copil.

Dar, pe zi ce trecea şi cu fiecare nouă întâlnire cu Moş Ene, parcă şi încrederea copiilor începea să pălească. Iar Moşu', care încă le mai aducea vise frumoase, nu avea nici o vină. Descifrarea mesajului din sulul fermecat, care urma să le arate calea către Minimarţieni, le dădea bătăi de cap mai abitir că orice altceva.

Înţelepţi, magicieni, clarvăzători din toate colţurile lumii, de peste mari şi ţări, şi-au probat isteţimea, ca să se lase până la urma păgubaşi în faţa provocării. Nimeni nu reuşea să desluşească ce ascund cele şase cuvinte aşternute pe sul: "inco", "njur", "atilu", "meacu", "unde" şi, în fine, "sen".

Când totul părea în zadar, de nicăieri, în sfatul înţelepţilor, apăru un unchiaş, care-şi ducea veacul cu feciorul lui, Willy, la marginea unei păduri, ca tăietor de lemne. S-a retras acolo după ce nu a mai suportat ca toată lumea să râdă de baiatul lui, care suferea de limba bufniţei, slăbiciune cunoscută ca şi bâlbâială.

Aşa se face că, atunci când unchiaşul a venit printre înţelepţi şi le-a spus că Willy poate descifra enigma din sul doar dacă nimeni nu o să mai râdă niciodată de vorba fiului său, întelepţi fără de nume au dat să pufnească, dar până la urmă s-au învoit să-l lase să vină să încerce.

Willy, un copil cuminte, care facea numai o prostioară pe an, luă sulul tremurând, intimidat de privirile celor care-l înconjurau. Inspira adânc, la fel cum făcea de fiecare dată când îl ajuta pe tatăl său la treabă, şi începu să vorbească: "i...in...in...înconjuraţi lu...lumea cu un d...d... desen!"

Cei din jurul lui Willy începu să ţipe de bucurie. Willy, feciorul unchiaşului, a reuşit, datorită vorbei sale speciale, să descifreze enigma şi să devină eroul tuturor copiilor.

Acum era clar! Lumea trebuia înconjurată cu un desen imens pe care Minimarţienii îl vor vedea de pe planeta lor şi vor putea veni astfel în ajutorul copiilor de pe Pământ. Dar cum să facă asta fără ca Microb cel Rău, care stătea mereu la pândă în turnul lui de cleștar, să le pună beţe-n roate? Se pare că soluţia o deţinea tot Willy.

Povestea continuă cu partea a III-a.

Vârsta 1+ an

Vârsta 3+ ani

Vârsta 6+ ani